Amplasament geografic:
Cunoscută localitate balneară, Slănic Moldova este situată pe versantul estic al Carpaţilor Orientali (în masivul Nemira) la înălţimea de 530 m pe valea pârâului Slănic. Oraşul se desfăşoară într-o depresiune acoperită de păduri de foioase şi conifere. Slănic-Moldova, oraş în estul României (Judeţul Bacău), aşezat pe râul Slănic (un afluent al Trotuşului), la poalele Munţilor Nemira (Carpaţii Orientali), altitudine 530 m, într-o vale înconjurată de păduri de fagi şi brazi, la 84 km sud-vest de Municipiul Bacău (reşedinţa Judeţului Bacău). Staţiune cu sezon permanent, cu o climă intramontană-depresionară temperată, cu un aer pur, lipsit de praf şi particule ce pot provoca alergii, şi bogat în aerosoli răşinoşi şi ioni negativi.
Factori naturali de cura:
Apele minerale carbogazoase usor sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, hipertonice, hipotonice sau oligominerale; Microclimat de salina (Salina Tg. Ocna); gaz de mofeta, bioclimat de crutare.
Indicatii terapeutice:
Afectiuni ale aparatului digestiv (gastrite cronice hipoacide si hiperacide, ulcere gastrice si duodenale, colite cronice); afectiuni hepatobiliare (diskinezie biliara, colecistite); afectiuni ale cailor respiratorii; afectiuni metabolice si de nutritie; afectiuni ale rinichilor si ale cailor urinare; afectiuni neurologice periferice; afectiuni post-traumatice; afectiuni asociate (reumatisme degenerative sau artroze, afectiuni cardiovasculare, endocrine, ginecologice, profesionale, nevroze astenice), afectiuni cardiovasculare.
Tipuri de proceduri:
Cura interna cu ape minerale; aerosoli si inhalatii cu ape minerale si substante medicamentoase; bai cu apa minerala incalzita; hidroterapie; kinetoterapie; electroterapie; cultura fizica medicala; tratament in microclimatul de salina; psihoterapie; meloterapie; geriatrie.

În Valea Slãnicului, cuprinsã din toate pãrtile de munti, tâsnesc din ambele maluri ale pârâului, peste 20 de izvoare minerale. Ele sunt rãspândite pe o distantã de circa doi kilometri, de la confluenta Slãnicului cu Slãnicelul (550 m altitudine) si pânã la confluenta Slãnicului cu paraiasul Scãrisoara, grupate câte 3 - 4 sau izolate la câte 50-150 m unele de altele.

Majoritatea izvoarelor sunt situate pe malul drept al apei.
Compozitia apelor Slãnicului a fãcut obiectul de studiu al multor medici si oameni de stiintã români, care au scos în evidentã faptul cã actiunea apelor minerale se exercitã atât prin factorul chimic cât si prin cel fizic (radioactivitate, temperaturã, osmozã, stare coloidalã, disociere în ioni etc.), precum si cã apa aproape a fiecãrui izvor mineral întrebuintat în cura internã are proprietatea sa specificã.
O serie de izvoare care contin, între altele, într-o proportie remarcabilã, hidrogenul sulfurat sau siliciul (izvoarele de la Cascadã) au valoare terapeuticã deosebitã în tratarea bolilor otorinolaringologice si a unor afectiuni bronho-pulmonare.

Din cele peste 20 de izvoare din valea Slãnicului, sunt folosite în mod curent urmãtoarele:
* Izvorul 300 de scãri: apã oligo-metalicã, cu mineralizare foarte redusã, a cãrui apã este folositã în cura de diurezã.
* Izorul nr. 1 iese dintr-o stâncã de la Piciorul Boroisului, pe malul drept al pârâului Slãnic, la circa 1 km de statiune. Este o apã cloruratã carbogazoasã bicarbonatatã, sodicã, slab sulfuroasã, hipotonã.
* Izvorul nr. 1 bis: apã cloruratã bicarbonatatã, sodicã, carbogazoasã, slab sulfuroasã, hipertonã.
* Izvorul nr. 3: apã cloruratã, bicarbonatatã, sodicã, carbogazoasã, slab sulfuroasã, hipertonã.
* Izvorul nr. 5: apã carbogazoasã, vitriolicã, hipotonã. Nu se utilizeazã în curã internã. Se utilizeazã numai în inhalatii si local.
* Izvorul nr. 6 iese la suprafatã din muntele Pufu Mare; apã cloruratã, bicarbonatatã, sodicã, foarte slab sulfuroasã, hipertonã, foarte concentratã. Nu se bea decât cu cu prescriptie medicalã.
* Izvorul 8: apã cloruratã, bicarbonatatã, sodicã, carbogazoasã, slab sulfuroasã, hipertonã.
* Izvorul 8 bis: apã vitriolicã, feruginoasã, slab sulfuratã, carbogazoasã, hipotonã.
* Izvorul 10: apã cloruratã, bicarbonatatã, sodicã, carbogazoasã, slab sulfuroasã, hipertonã.
* Izvorul nr. 15: apã cloruro-bicarbonatatã, sodicã, carbogazoasã, sulfuroasã, hipertonã.
* Sonda nr. 2 este un izvor alcalin pur. Este mai putin folosit în cura balnearã.
* Izvorul nr. 2 - numit si Clocotisul dupã zgomotul pe care-l face degajarea în cantitãti mari de dioxid de carbon, se aflã la 50 m de izvorul nr. 1.